PICTURA REALISTA
Pe la mijlocul secolului al XIX-lea, pictorul francez Gustave Courbet (1819-1877) respinge atât neoclasicismul, cât şi romantismul şi proclamă o nouă mişcare, realismul. Nu îl interesa pictura cu subiecte istorice, portrete de şefi de stat sau subiecte de tip exotic. Consideră ca artistul trebuie să fie realist, să reflecte evenimente cotidiene, la care să participe oameni obişnuiţi. Mediul ales de Courbet pentru multe din pânzele sale îl constituie satul său natal, Ornans. Pictează muncitori construind o şosea, orăşeni participând la funeralii sau oameni stând la masă şi care ascultă muzică sau fumează. Alţi pictori care pot fi consideraţi realişti sunt: Honoré Daumier (1808-1879), cunoscut mai ales pentru litografiile care reflectă scene de pe străzile pariziene, Jean François Millet (1814-1875), care aparţinea Şcolii de la Barbizon, artist realist de factură socială. Artistii realisti se indreapta spre viata sociala prezentand omul in stransa legatura cu aceasta, ca un produs