POP ART-UL AMERICAN
Arta pop americană se naşte la începutul anilor şaizeci, exact în momentul când versiunea englezească, victimă a propriei bogăţii şi a propriului succes, începe să intre într-o fază de declin. Ca şi în Anglia, temele şi motivele acestei creaţii sunt desprinse din viaţa cotidiană, din domeniul tot mai fascinant al tehnicii, al producţiei în serie, faţă de care pop art-ul în varianata engleză este mai critic şi mai angajat din punct de vedere politic, în timp ce artişti americani se opresc la prezentarea realităţii, fără să atace sau să acuze.
Sub influenţa lui John Cage, elementul determinant al artei pop americane este la început "happening"-ul. Acest compozitor care experimntează permanent susţine introducerea în artă a unor elemente exterioare ei. El apreciază în mod deosebit colajele, introducerea zgomotelor în muzică şi a obiectelor în pictură. Pe urmele lui o vor porni şi alţi artişti pop ca Jim Dine, George Brecht şi Robert Whiteman, care creează colecţii de obiecte sau fragmentele lor, de imagini şi activităţi omeneşti ("Ambalaje vii"), situaţii spaţiale artificial create ("environments-colaje"), care se concentrează în mare măsură asupra gestului şi timpului, inundă privitorii cu o mulţime de senzaţii, sunete şi mirosuri.
În anul 1960, cea mai notabilă personalitate pop art - Andy Warhol - iniţiază seria Sticlele de Coca-Cola şi Cutiile de conserve, reprezentări ale obiectelor de uz casnic, produse industriale sau motive de reclamă. Ulterior el inserează în pictura sa fragmente de benzi desenate, cu structuri rezistente sau elastice. El reproduce, de asemenea, obiecte în dimensiunile lor adevărate. Andy Warhol aplică tehnica seriografiei, care permite multiplicare repetată a motivului.
Execută cu ajutorul acestei tehnici serii întregi de variante ale aceluiaşi portret al unei stele de cinema, a unei scene inspirate din evenimentele actuale, a unei flori, modificând de multe ori culoarea sau repetând motivul după bunul plac.
Tehnica lui Roy Lichtenstein este într-un anumit sens o derivaţie a tiparului, de la care preia reţeaua măruntă şi o imită. Pictează serii întregi în spiritul comics-urilor sau al desenelor animate ale lui Walt Disney.
Primele expoziţii ale Pop art-ului american declanşează o reacţie negativă în rândul publicului, cu timpul, însă, această direcţie începe să fie tratată cu seriozitate, graţie expoziţiei retrospective consacrate colajului şi asamblajului, organizată de Museum of Modern Art din New York. La numele deja amintite se mai adaugă Claes Oldenburg, Larry Rivers, Robert Indiana, Wayne Thiebaud şi mulţi alţii.
Picturi pe panza in stilul pop-art realizate de Scutaru Roxana pentru restaurant Antic Galati.
Sub influenţa lui John Cage, elementul determinant al artei pop americane este la început "happening"-ul. Acest compozitor care experimntează permanent susţine introducerea în artă a unor elemente exterioare ei. El apreciază în mod deosebit colajele, introducerea zgomotelor în muzică şi a obiectelor în pictură. Pe urmele lui o vor porni şi alţi artişti pop ca Jim Dine, George Brecht şi Robert Whiteman, care creează colecţii de obiecte sau fragmentele lor, de imagini şi activităţi omeneşti ("Ambalaje vii"), situaţii spaţiale artificial create ("environments-colaje"), care se concentrează în mare măsură asupra gestului şi timpului, inundă privitorii cu o mulţime de senzaţii, sunete şi mirosuri.
În anul 1960, cea mai notabilă personalitate pop art - Andy Warhol - iniţiază seria Sticlele de Coca-Cola şi Cutiile de conserve, reprezentări ale obiectelor de uz casnic, produse industriale sau motive de reclamă. Ulterior el inserează în pictura sa fragmente de benzi desenate, cu structuri rezistente sau elastice. El reproduce, de asemenea, obiecte în dimensiunile lor adevărate. Andy Warhol aplică tehnica seriografiei, care permite multiplicare repetată a motivului.
Execută cu ajutorul acestei tehnici serii întregi de variante ale aceluiaşi portret al unei stele de cinema, a unei scene inspirate din evenimentele actuale, a unei flori, modificând de multe ori culoarea sau repetând motivul după bunul plac.
 |
| Roxana Scutaru-Marilyn |
Tehnica lui Roy Lichtenstein este într-un anumit sens o derivaţie a tiparului, de la care preia reţeaua măruntă şi o imită. Pictează serii întregi în spiritul comics-urilor sau al desenelor animate ale lui Walt Disney.
Primele expoziţii ale Pop art-ului american declanşează o reacţie negativă în rândul publicului, cu timpul, însă, această direcţie începe să fie tratată cu seriozitate, graţie expoziţiei retrospective consacrate colajului şi asamblajului, organizată de Museum of Modern Art din New York. La numele deja amintite se mai adaugă Claes Oldenburg, Larry Rivers, Robert Indiana, Wayne Thiebaud şi mulţi alţii.
Picturi pe panza in stilul pop-art realizate de Scutaru Roxana pentru restaurant Antic Galati.
Comentarii
Trimiteți un comentariu